Au trecut cinci ani de când prin bunăvoința administrației Catedralei Romano-Catolice, a părintelui  Jaime Sancho Andreu din Valencia, am avut bucuria să primim spre închinare cel mai mare și valoros tezaur al Biserici lui Hristos, Crucea cea dătătoare de viață și arma cea mai puternicăînpotriva vrășmașului.

În fiecare an, am repetat acest frumos eveniment. Astfel că am hotărât ca și anul acesta să aducem spre închinare la data de 17 septembrie 2017, la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, această mărturie a mântuirii noastre, sfințită cu sângele curs din mâinile și picioarele lui Hristos pe Golgota.

Duminică vom începe slujba utreniei la ora 09:00 iar la ora 10:00 înainte de a începe Sfânta Liturghie vom ieșii în întâmpinarea Sf. Crucii.

Iată pe scurt câteva cuvinte de istorie.

În tezaurul Catedralei ”Sfânta Maria” din Valencia printre cele 72 de relicve existente se află una cu totul deosebită un fragment, cel mai mare, dintre care s-au păstrat până acum din Sfânta Cruce pe care Împărăteasa Elena a descoperit-o în anul 326 la 13 septembrie.

            PapaCalixto III pentru serviciile aduse de către regele din Aragon a dăruit acest fragment pe care îl avea din Lignum Crucis. Mai târziu tezaurul din Aragon a ajuns la Valencia și din anul 1437 se află între cele mai apreciate mărturii creștine care se află în ”Relicario de la Catedral de Valencia”.

 

             El Cabildo Metropolitano de Valencia a aprobat ca această importantă mărturie a jertfei mântuitoare să fie adusă în biserica San Jose din Avenida Fernando el Catolico unde parohia nostră ”Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a primit permisiunea de a celebra Sf. Liturghie de Duminică.

Gazdele noastre și părintelei Ignacio Dinnbier alături de comunitatea ortodoxă din Valencia vom  întâmpina și anul acesta delegația care va adus Sfânta Cruce și în cântarea troparului Crucii, plini de emoție, vom însoți Sfânta Cruce spre altarul bisericii unde împreună cu  cei prezenți vom săvârșit Sfânta Liturghie.

 

 

Acum patru ani prin bunăvoința administrației Catedralei Romano-Catolice, a părintelui  Jaime Sancho Andreu din Valencia, am avut bucuria să primim spre închinare cel mai mare și valoros tezaur al Biserici lui Hristos, Crucea făcută dintr-o bucată de lemn al CRUCII pe care a fost răstignit Mântuitorul.

De atunci și până acum, în fiecare an, s-a repetat acest frumos eveniment. Astfel am hotărât ca și anul acesta să aducem spre închinare la data de 18 septembrie 2016, la Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, această mărturie a mântuirii noastre sfințită cu sângele curs din mâinile și picioarele lui Hristos pe Golgota.

Duminică vom începe slujba utreniei la ora 09:00 iar la ora 10:00 înainte de a începe Sfânta Liturghie vom ieșii în întâmpinarea Sf. Crucii.

Iată pe scurt câteva cuvinte de istorie.

În tezaurul Catedralei ”Sfânta Maria” din Valencia printre cele 72 de relicve existente se află una cu totul deosebită un fragment, cel mai mare, dintre care s-au păstrat până acum din Sfânta Cruce pe care Împărăteasa Elena a descoperit-o în anul 326 la 13 septembrie.

            PapaCalixto III pentru serviciile aduse de către regele din Aragon a dăruit acest fragment pe care îl avea din Lignum Crucis. Mai târziu tezaurul din Aragon a ajuns la Valencia și din anul 1437 se află între cele mai apreciate mărturii creștine care se află în ”Relicario de la Catedral de Valencia”.

 

             El Cabildo Metropolitano de Valencia a aprobat ca această importantă mărturie a jertfei mântuitoare să fie adusă în biserica San Jose din Avenida Fernando el Catolico unde parohia nostră ”Sf. Arh. Mihail și Gavriil” a primit permisiunea de a celebra Sf. Liturghie de Duminică.

Gazdele noastre, părinții Pep Buades și Ignacio Dinnbier alături de comunitatea ortodoxă din Valencia am întâmpinat delegația care a adus Sfânta Cruce și în cântarea troparului Crucii, plini de emoție, am însoțit Sfânta Cruce spre altarul bisericii unde în văzul celor prezenți am săvârșit Sfânta Liturghie.

 

După omilie, Părintele Jaime Sancho Andreu, resposabilul Muzeului Catedralei a făcut cunoscută istoria acestui fragmnet încrustat în forma unei cruci patriarhale.

”Lăsați copii să vină la Mine”, chemarea pe care o face iară și iară Mântuitorul a făcut  ca cei dintâi în drumul spre potir să se apropie mai întâi de Crucea cea dătătoare de viață în fața căreia s-au închinat și au sărutat lemnul crucii.

Pentru ca fiecare participant la Sfânta Liturghie să trecă prin fața Sfintei Cruci în glas de rugăciune s-a început Acatistul Sfintei Cruci. S-a simțit emoția și evlavia credincioșilor care au reușit pentru o clipă să aibe în față și să atingă această mărturie a realități jertfei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu pentru noi și pentru a noastră mântuire.

Mulțumim tuturor celor care au făcut posibil acest moment deosebit.

             Sărbătoarea Înălțări Sfintei Cruci aduce binecuvântare în parohia noastră, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Valencia, pentru că Duminică 15 septembrie ne vom bucura împreună să primim spre închinare o părticică din lemnul Sfintei Cruci pe care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit pentru mântuirea noastră.

             Ceremonia religioasă va avea loc în biserica San Jose din Avenida Fernando el Catolico nr 78,  la ora 10:00, când vom întâmpina delegația care va aduce această prețioasă mărturie a jertfei mântuitoare. După ce va fi așezată în biserică, va începe Sfânta Liturghie  iar la urmă credincioșii vor putea să se închine în timp ce se va citi acatistul Sfintei Cruci.

             În data de 14 septembrie sărbătorim Înălțarea Sfintei Cruci, zi de post și rugăciune.  Acestă sărbătoare are ca origine dorința împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, de găsi Sfânta Cruce. În anul 326 la 13 septembrie se împlinește dorința împărătesei găsindu-o la poalele Golgotei. În ziua următoare Patriarhul Macarie a înălțat Sânta Cruce  în văzul credincioșilor din Ierusalim.

             Pentru a nu rămâne creștinătatea fără această relicvă atât de reprezentativă din istoria  mântuirii neamului omenesc, părticele din lemnul Sfintei Cruci s-au împărțit în multe biserici și mănăstiri din lumea creștină. O astfel de mărturie se păstrează și în Catedrala ”Sfânta Maria” din Valencia pe care cu ajutorul Bunului Dumnezeu o vom avea spre închinare.

” Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu acolo sunt și Eu” spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos motiv pentru care vă așteptăm să fiți cu toții alături de noi în acest moment de rugăciune.

 

În decursul veacurilor, tradiţia creştină a modelat şi a transmis din generaţie în generaţie o impresionantă şi tulburătoare istorie, a lemnului din care a fost făcută Sfânta Cruce, unul dintre primele simboluri ale credinţei în mântuitoarea Jertfă a lui Iisus, graţie căreia am redevenit fiii şi moştenitorii Împărăţiei lui Dumnezeu. Această istorie este astăzi mai puţin cunoscută. Rămâne însă importantă pentru că dezvăluie, deopotrivă, interesul şi credinţa creştinului simplu care, de-a lungul vremii, nu a încetat să caute şi să-şi raporteze existenţa la momentul fundamental care a schimbat cursul istoriei: moartea pe cruce şi Învierea Domnului.

DE UNDE S-A LUAT LEMNUL SFINTEI CRUCI?

La numai 2 km. depărtare spre Est de vechea cetate a Ierusalimului, într-o vale ce se numește pe evreiește Emeq HaMatzlevah, se află o mănăstire foarte veche cu numele Mănăstirea Sfintei Cruci sau în arabă Derelem Mussalaben. Aceasta a fost zidită pe locul de unde s-a luat lemnul pentru construirea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

După o tradiție locala neconfirmata documentar, prima biserică ar fi fost construită de Sfinții Împărați Constantin și Elena. După alții de împăratul Iustinian (527-565), iar după alții de împăratul Heraclie (610-641), care după întoarcerea lui din Persia în 628 ar fi așezat în acest loc tabăra armatei, aducând cu el Lemnul Sfintei Cruci pentru a o repune la Golgota. Astfel, a decis să construiască o mănăstire în locul în care a poposit, în cinstea Sfintei Cruci. Conform documentelor existente putem spune cu certitudine că această mănăstirea exista la începutul perioadei bizantine.

Despre copacul din care a fost luat lemnul pentru cruce, tradiția ecleziala precum și un manuscris siriac foarte vechi, consemnează faptul că istoria începe în timpul Patriarhului Avraam și este legata de apariția Sfintei Treimi sub forma unor îngeri la Mamvri. Tradiția spune ca Îngerii i-au lăsat lui Avraam trei toiege (după alții trei semințe felurite) înainte de plecarea lor spre Sodoma. Urmează distrugerea Sodomei si Gomorei .

Conform Vechiului Testament și cărții Genezei (19, 17 – 38) în urma distrugerii Sodomei și Gomorei, Lot a fugit într-o peșteră, cu cele doua fiice. Acolo, după ce l-au îmbătat, acestea s-au culcat cu el pentru a naște descendenți, crezând că nu au mai rămas oameni în tot pământul acela. Cei doi copii care s-au născut în urma incestului s-au numit Moab și Ben-Ammi și au creat triburile Moabiților și Amoniților.

După teribila sa faptă, Lot a găsit refugiu în Oad-el-Moualape, unde s-a rugat și a căutat iertarea lui Dumnezeu pentru atrocitatea comisa. El s-a consultat cu Avraam și l-a întrebat ce ar trebui să facă pentru a primi iertarea păcatelor.

Avraam i-a dat lui Lot cele trei toiege pe care îngerii i le lăsaseră și i-a spus să le planteze pe marginea Ierusalimului.

El l-a învățat că toiegele trebuie udate cu apa din râul Iordan pentru a rezista și i-a spus că în cazul în care acestea înfloresc însemna că Dumnezeu i-a iertat păcatele, daca nu, atunci el nu a fost iertat.

Diavolul a încercat sa-l împiedice pe Lot de la udarea toiegelor și îi pricinuia mute necazuri în încercările de a duce apa tocmai de la Iordan cale de 60 Km, dar în cele din urma nu a reușit. Cu trecerea timpului, acestea au prins rădăcini și au înflorit într-un singur copac de pin, chiparos și cedru. Acesta a fost numit în tradiția locala  copacul blestemat, prin care s-a adus iertarea.

Potrivit tradiției, guvernatorul roman al Iudeii, care a supervizat condamnarea lui Hristos (Matei 26, 57, Ioan 18, 13) a ordonat ca Crucea lui Hristos să fie construită din lemnul copacului blestemat. El a crezut că, datorită acestor variații de înălțime (copacul fiind înalt și foarte bătrân), Hristos va suferi mai mult și datorită răstignirii pe acest lemn, El ar fi mult mai dezonorat. Astfel, Iisus Hristos a fost răstignit în chip simbolic pe lemnul copacului blestemat prin care s-a adus iertarea lui Dumnezeu față de oameni.

 

Descoperirea Crucii răstignirii

După moartea şi Învierea Domnului, ucenicii Lui au îngropat lemnul crucii, stropit de dumnezeiescul sânge, la poalele Golgotei. În altă variantă a acestui episod, se spune că soldaţii romani care L-au răstignit pe Iisus, după punerea Lui în mormânt, ar fi aruncat cele trei cruci într-o cisternă săpată în piatră, din imediata apropiere a Golgotei, unde se colecta apa de ploaie necesară consumului oraşului. Golgota rămăsese un loc blestemat. Gunoaiele Ierusalimului au fost aruncate cu timpul acolo, în vechea cisternă, acoperind crucile. După trei secole, în anul 326, împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, ajunsă la Ierusalim în căutarea Locurilor sfinte, a poruncit să se sape în cetate. Aşa s-au descoperit cele trei cruci de lemn. Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul a fost uşor identificată, fiind singura care avea cuie bătute în ea, fiindcă cei doi tâlhari fuseseră legaţi cu funii pe crucile lor. Pentru o mai bună verificare, crucea a fost aşezată peste un mort, care a înviat şi a rostit cuvinte de slavă lui Dumnezeu. Aceasta este crucea despre care Sfântul Apostol Pavel scrie: „Căci cuvântul crucii este, pentru cei ce pier, nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu, căci scris este: pierde-voi înţelepciunea celor înţelepţi şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici.“ (1 Cor, 18-19).

Sfânta Elena, aşa cum ne spun Ambrozie, Rufinus şi alţi Părinţi şi scriitori bisericeşti, a trimis acasă, fiului ei Constantin, un fragment din lemnul Sfintei Cruci şi două cuie din cele în care fusese pironit Domnul, unul dintre ele fiind ulterior încastrat într-o diademă. Crucea descoperită pe Golgota a fost pusă în Bazilica „Sfânta Cruce“ din Ierusalim, zidită de împărăteasă. Tot acolo au mai fost depuse un cui şi placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI. În faţa bazilicii, a fost înălţată o cruce de metal, pe care împăratul Teodosie al II -lea a acoperit-o cu aur şi diamante în anul 417. Aşa cum spune şi pelerina creştină Egeria (sec. al IV-lea), în biserica din Ierusalim, sfinţită în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de puţină vreme de Sfânta Elena. Dar sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 Septembrie, când a fost arătată mulţimii, din amvonul Bisericii Sfântului Mormânt, de către Macarie, episcopul Ierusalimului.

Începutul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului şi al îngropării Mântuitorului Iisus, cunoscută ca Biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu „Ad Crucem“.

Crucea răstignirii, luată ca pradă de război de către perşi

Istoria Sfintei Cruci, după evenimentul pomenit mai sus, este însă una zbuciumată. Multe date nu concordă, fiind foarte greu de stabilit cu exactitate adevărul. Surse catolice susţin că, după aproape trei veacuri, în anul 615, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost luată ca pradă de război de către perşii care au invadat şi au cucerit Ierusalimul, sub condu-cerea lui Cosroe Parviz, şi dusă la Ctesifon. După 14 ani, împăratul Heraclie al Bizanţului a readus-o la Ierusalim, depunând-o, în anul 629, cu mare cinste, în Biserica Sfântului Mormânt. La 14 septembrie 630, Patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor.

În anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (şi înapoi) într-o procesiune solemnă, a cărei amintire s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 Septembrie.

Crucea Domnului, pierdută şi regăsită

Aceleaşi surse catolice susţin că urmele acestei părţi din Cruce s-au pierdut definitiv. Relicva, ascunsă în 1009, redescoperită şi reaşezată în Biserica Sfântului Mormânt în 1099 de cruciaţi, a căzut în 1187 în mâinile lui Salladin, pe câmpul de bătălie de la Hattin, unde fusese adusă de episcopul Betleemului, la porunca regelui Ierusalimului, din sfânta relicvă rămânând doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. În acest al doilea caz, fragmentul din Sfânta Cruce, păstrat în capela Pharos a palatului imperial de pe malul Bosforului, şi celelalte relicve ale Patimilor care se aflau aici au fost achiziţionate între 1241 şi 1242 de către regele Franţei, Ludovic al IX-lea, de la împăratul latin de Constantinopol. Lemnul Sfintei Cruci a fost depus în Sainte Chapelle, în 1248, de unde a dispărut în timpul Revoluţiei franceze.

Referitor la dramatica istorie a lemnului Sfintei Cruci, părintele Gheorghe Calciu spunea: „Este sigur că, în perioada iconoclasmului, crucea a fost negată ca şi icoanele. Poate că a fost ascunsă de patriarhul Ierusalimului, eventual, descompusă în bucăţi spre a fi mai uşor de ascuns şi, apoi, scoasă din nou la iveală. Se presupune că a fost trimisă la Constantinopol, atunci când pericolul musulman a crescut şi că a stat acolo până în preajma căderii Constantinopolului. Unii istorici cred că atunci crucea a fost desfăcută în bucăţi mai mici şi trimisă diferitelor patriarhii, spre salvarea ei. În felul acesta, cei care duceau bucăţile de cruce puteau trece prin controlul musulman fără pericol. Dar, chiar dacă astăzi avem doar fragmente ale Sfintei Cruci, simbolul ei reprezentat în multiple forme rămâne ca semn al morţii şi Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, spre care martirii îşi aţinteau ochii în timpul suferinţei şi mureau fericiţi. Crucea evocă patima mântuitoare pentru lume a lui Iisus. În ea se recapitulează întreaga Lui viaţă“.

Astăzi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se află la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, la Roma, Constantinopol, Veria, în Grecia, Muntele Athos, Veneţia, în Franţa (Saint Sernin de Toulouse; Capela „La Vraie-Croix“ din Morbihan, Bretania; Anjou), Germania (Limburg an der Lahn), Belgia (Colegiul „Sfânta Cruce“ din Liege), Spania (Santo Toribio de Liébana, Catedrala ”Sfânta Maria” din Valencia) precum şi în alte biserici şi mănăstiri creştine din lume. Cea mai mare bucată din Sfânta Cruce este păstrată la Mănăstirea Xiropotamou, din Sfântul Munte Athos. În 1992, această sfântă relicvă a fost adusă pentru câteva săptămâni şi în ţara noastră. În 2004, cu prilejul praznicului Sfintei Parascheva, a fost adus la Iaşi, prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mitropolit la vremea aceea al Moldovei şi Bucovinei, fragmentul din Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos care se păstrează în Mănăstirea Panaghia Soumela din Veria - Grecia.

Sărbătorile Crucii mântuitoare

În afară de Înălţarea Sfintei Cruci, prăznuită la 14 Septembrie, se mai celebrează, la 1 August, Scoaterea Sfintei Cruci, sărbătoare ce provine dintr-o rânduială mai veche a Bisericii din Constantinopol. La această dată, era scoasă din paraclisul palatului împărătesc şi purtată, cu sobor şi alai de sărbătoare, la Biserica Sfânta Sofia, o părticică din lemnul Sfintei Cruci. Aici rămânea pentru a fi venerată până la 14 august, când era readusă în palat.

Sărbătoarea se oficia în amintirea arătării semnului Sfintei Cruci la biruinţa împăratului Constantin asupra lui Maxenţiu, la podul Milvius, de pe Tibru, în anul 312, precum şi în amintirea descoperiri lemnului Crucii la Ierusalim.

O altă tradiţie spune că sărbătoarea aceasta este legată de biruinţa credinciosului împărat Manuil Comnenul (1143-1180) asupra turcilor, cu puterea Cinstitei Cruci a Domnului.

Mulţi ani, fragmente din Crucea Mântuitorului s-au păstrat la Sfânta Sofia, într-o raclă de preţ, aşezate într-un dulap în partea de nord, aproape de Sfântul Altar. În ultimele trei zile din Săptămâna Patimilor, era expusă pe un altar de aur, pentru a fi venerată vinerea de către împărăteasă şi femeile din suita sa, iar sâmbăta de către patriarh şi cler.

După oficializarea cultului creştin, în veacul al IV-lea, în ziua de Paşti, pelerini din lumea întreagă veneau la Ierusalim pentru a retrăi momentele dramatice îndurate de Mântuitorul, deoarece aici se păstrau relicve sfinte legate de patimi, printre care se afla şi Sfânta Cruce, cu tăbliţa de deasupra. Astăzi, la Slujba Prohodului de la Ierusalim, din Vinerea Mare, cortegiul arhiereilor îmbrăcaţi în negru este deschis de episcopii care duc Sfânta Cruce, în care se află încrustat lemn din Crucea Mântuitorului, cel mai de preţ odor rămas lumii din timpul Patimilor lui Hristos.

O altă sărbătoare dedicată Sfintei Cruci este şi această duminică, a treia din Postul Mare. Împăratul Bizanţului şi înalţii demnitari cinsteau Sfânta Cruce la Biserica Maicii Domnului de lângă Fanar, unde se păstrau mai multe relicve ale Patimilor Mântuitorului.

 

(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 7 martie 2010, semnat de Dumitru Manolache)

Suntem în ajunul Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Vineri 15 noiembrie este prima zi de post. Timpul postului ne cheamă la mai multă atenție spre cele duhovnicești, de aceea  vom începe urcușul duhovnicesc alături de invitatul nostru, părintele profesor Stelian Tofană de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj Napoca, cel care a format de-a lungul timpului mii de slujitori ai altarelor.

Programul va fi următorul:

Sâmbătă 16 noiembrie,  la ora 17:00  Vecernia la biserica din C: Rosales nr 7;

Duminică 17 noiembrie:- la ora 10:00 Sfânta Liturghie urmată de  Conferință cu tema ”Chipul trăiri duhovnicești pentru creștini din ziua de azi”.

                                      - la ora 18:00 vom săvârși Taina Sfântului Maslu cu un sobor de șase preoți iar în încheiere, un dialog  * întrebări și răspunsuri *privind  preocupările duhovnicești actuale.

 

Preot profesor universitar doctor

Stelian Tofană

Competențe profesionale: 
  • Isagogia Noului Testament
  • Teologia ioaneică
  • Teologia paulină pastorală
  • Epistola către Evrei
Specializare doctorat: 
Studiul biblic şi exegetic al Noului Testament
Studii: 
  • Între 1973 – 1978 – Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca 
  • Între 1978 – 1979 – Serviciul militar termen redus – Unitatea militară Zalău 
  • Între 1979-1983 am urmat cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Sibiu, unde am fost licenţiat în teologie, prezentând teza Sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon şi importanţa acestuia.
  • 1983 - 1986 am urmat cursurile de doctorat la Institutul Teologic de grad universitar din Bucureşti, secţia biblică, specializarea principală Studiul biblic şi exegetic al Noului Testament şi limba greacă.
  • La 1 iunie 1988 am susţinut examenul aprofundat de admisibilitate la Institutul Teologic din Bucureşti.
  • Între 1990 - 1993 am beneficiat de o bursă de specializare în Germania, pregătindu-mi doctoratul în teologie la Universitatea “Friederich -Alexander” din Erlangen-Nürnberg.
  • La data de 20 mai 1996 am obţinut titlul de doctor în Teologie la Facultatea de teologie ortodoxă din Bucureşti, cu teza Iisus Hristos, Arhiereu veşnic, după Epistola către Evrei.
  • În anul 1998 am obţinut o bursă de specializare de 3 luni la “Tyndale House”, Cambridge, Anglia.  

     Sunt născut la data de 2 aprilie 1958, în localitatea Budeşti, jud. Bistriţa- Năsăud, din părinţii Vasile şi Ana.
     Sunt căsătorit din 1982 cu Maria Tofană şi avem 3 copii : Ana-Laura ( năs. 23 martie 1983); Maria-Carmen ( năs. 15 august 1984) şi Vasile-Gabriel (năs. 12 aprilie 1986).
     Soţia - profesor universitar la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, Cluj-Napoca.

Activitate profesională: 
  • Între anii 1988 - 1990 am funcţionat ca profesor suplinitor la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj-Napoca
  • În 1990 am fost numit prin concurs, susţinut la Institutul Teologic din Sibiu, asistent la catedra de Studiul biblic al Noului Testament la Institutul Teologic de grad universitar din Cluj- Napoca.
  • În 1994 am fost numit, prin concurs, lector la la catedra de Studiul biblic al Noului Testament la Facultatea de Teologie ortodoxă din Cluj- Napoca, din cadrul Universităţii “Babeş- Bolyai”.
  • În februarie 1996 am ocupat, prin concurs, postul de conferenţiar la aceeaşi Facultate şi catedră mai sus amintite.
  • Din anul 1998 funcţionez ca Profesor titular la Catedra de Studiul Noului Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.
  • Din februarie 2000 ţin un Curs de Studiul biblic la Fundaţia CAPA (World Vision), Cluj-Napoca, conducând şi programul de formare şi dezvoltare spiritiuală a staffului din cadrul acesteia. 
Afilieri la organizaţii profesionale: 
  • Studiorum Novi Testamenti Societas (SNTS)
  • SNTS – Post Conference (SNTS-PC)
  • Society of Biblical Literature (SBL)
  • Uniunea Bibliştilor din România (UBR)
  • Centrul de Studii Biblice UBB – Cluj (CSB)
  • Expert CNCSIS – Romania
  • Comisia de dialog Orthodox-Evanghelic
  • Din august 2002 sunt membru al Organizaţiei biblice internaţionale Studiorum Novi Testamenti Societas ( SNTS )
  • Din mai 2005 – membru al Uniunii Bibliştilor din România
  • Din martie 2005 – membru al Societăţii Biblice interconfesionale din Romania (SBIR) şi participant, in calitate de Super-vizor al textului, la Proiectul de editare a primei Biblii interconfesionale din România.
  • Din 2005 membru – Comisia de dialog Orthodoxo-Evanghelic, Geneva 2005
  • Din august 2007 – membru la Organizaţiei Biblice mondiale ”Society of Biblical Literature” (SBL)
  • Din 2007 – membru în Comisia pentru traducerea interconfesională a Bibliei sub egida “Societăţii Biblice Interconfesionale din România” ( SBIR)
  • Din decembrie 2008 – propus spre a ficolaborator în cadrul organizaţiei Greek Bible Society la proiectul ”Study Bible” – Atena
  • Din 2008 sunt expert al Comisiei de stiinte socio-umane si economice pentru domeniul “Teologie si Studiul religiilor”, CNCSIS.
Alte competenţe: coordonări, experienţă administrativă: 
  • Între anii universitari 1996-1997 am deţinut la Facultatea de teologie ortodoxă din Cluj-Napoca funcţia de Cancelar.
  • Între anii 1996-2000 am fost membru al Senatului Universităţii “ Babeş-Bolyai “.
  • 2003-2005 - Director executiv al Centrului de Studii Biblice al Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
  • 2005–2007 Director adjunct al Centrului de Studii Biblice al Universitatii Babes-Bolyai, Cluj-Napoca.
  • Din 2007 sunt coordonatorul Seminarului History and Theology of Mission in the New Testament: Global Challenges and Opportunities”, în cadrul Organizaţiei Biblice Internaţionale ”Studiorun Novi Testamenti Societas” (SNTS)

Alte surse

viagrageneric viagraviagra genericviagra couponsviagra without a doctor prescriptionviagra onlineequipe argentine viagraviagra pricesbuy viagracialis vs viagracheap viagraviagra pillsviagra samplesviagra side effectswhat is viagraviagra couponviagra naturalviagra dosageviagra for sale uknatural viagrabuy viagra onlinegeneric viagra 100mgfemale viagrahow does viagra workhow to use viagraviagra activateherbal viagraviagra tabletssophia viagraviagra sans ordonnanceviagra kaufenviagra tabletviagra vs cialisonline viagracanadian viagraviagra for womenviagra ohne rezept aus deutschlandpfizer viagraviagra 100mgviagra costfree viagraviagra alternativesviagra canadaviagra on lineviagra single packsviagra for menviagra pillviagra 100mg tablets retail priceorder viagraviagra tescoside effects of viagraviagra pillen kruidvatviagra for salediscount viagrawhat does viagra doviagra costsviagra uklevitra vs viagraviagra 100 mgutilisation viagrabest price viagracost of viagraviagra sexviagra wikipediasex viagra for womenwhere to buy viagraviagra nebenwirkungenrevatio vs viagraviagra without a doctor prescription usaviagra genericoviagra 50mgviagra from canadaover the counter viagraviagra effectsviagra substituteviagra medicinepfizer viagra coupons from pfizerbuy generic viagraviagra wikiviagra bestellenviagra ohne rezept auf rechnungcanada viagrawomen viagrabuying viagraviagra softviagra priceviagra 100viagra en ligne livraison 24hviagra on line no prechow long does viagra lastviagra alternativeviagra receptfrittamoxicillinamoxicillin 500 mgamoxicillin dosageamoxicillin side effectsamoxicillin clavulanateamoxicillin rashamoxicillin and alcoholwhat is amoxicillin used foramoxicillin 500mgamoxicillin 875 mgside effects of amoxicillinwhat is amoxicillinamoxicillin usesamoxicillin 1000amoxicillin trihydrateamoxicillin antibioticamoxicillin 500amoxicillin allergyamoxicillin and clavulanate potassiumamoxicillin 500mg capsulesamoxicillin for dogsamoxicillin capsulesallergic reaction to amoxicillinamoxicillin 875amoxicillin dosingamoxicillin dosage for childrenwhat does amoxicillin treatamoxicillin clavamoxicillin for utiamoxicillin dosierungamoxicillin liquidcan amoxicillinamoxicillin bnfamoxicillin medscapeamoxicillin allergic reactionantibiotic amoxicillinside effects of amoxicillin 500 mgamoxicillin for catsamoxicillin clavulanate potassiumamoxicillin reactionadult dosage of amoxicillin suspensionamoxicillin for sinus infectionhow does amoxicillin workamoxicillin alcoholfish amoxicillinamoxicillin overdoseampicillin vs amoxicillinamoxicillin pediatric dosingamoxicillin potassium clavulanateis amoxicillinpenicillin vs amoxicillinamoxicillin for strep throatamoxicillin 250mgfish mox amoxicillinis amoxicillin penicillinclavulanate amoxicillinamoxicillin diarrheaamoxicillin pot clavulanateamoxicillin and clavulanate potassium tabletsamoxicillin and clavulanateaugmentin vs amoxicillinamoxicillin over counter walgreensamoxicillin dosage for adultsalcohol and amoxicillinamoxicillin utidoes amoxicillin expirethuoc amoxicillinbnf amoxicillinamoxicillin piladult dosage for amoxicillin suspension875 mg amoxicillinallergic to amoxicillinamoxicillin spcamoxicillin for ear infectionamoxicillin side effects in womenbuy amoxicillinamoxicillin pregnancy